Născută în 1980, într-un orășel din inima Bucovinei, s-a lăsat plămădită în spiritul acelor plaiuri de poveste. Nu doar clasele primare și gimnaziul au rămas ca o amprentă în minte și în suflet, ci până și grădinița, oameni și dascăli de excepție ghidându-i viitorul în moduri pe care nici nu le bănuia. Liceul teoretic „Eudoxiu Hurmuzachi” va rămâne întotdeauna pentru ea simbol a ceea ce trebuie să însemne educația și bunul simț, iar profesorii de atunci (unii dintre ei profesori și ai părinților ei) rămân icoane în inimă. Aspirând către Științe Politice sau Comunicare, a reușit să devină absolventă de Industrie Alimentară, cu titlul pretențios de Inginer Diplomat. Anii de facultate, deși într-un domeniu ce nu ai spune că o definește, au fost minunați și încă speră să pună în practică ceea ce a acumulat cu mai multă dragoste decât ar fi crezut. După 15 ani petrecuți în București, chemarea vieții mai aproape de natură a dus-o într-un sătuc din sud. Deși tradiția se amestecă în mod neașteptat cu modernismul, deși nu seamănă prea mult cu satele copilăriei, cu livezile Horodnicului și căsuțele cochete ale Rădăuțiului, a reușit să găsească locul potrivit pentru a-și pune pe hârtie copilăria, revăzând-o prin ochii copiilor ei. Împreună cu soțul ei, cei doi copii pe Pământ și unul în Ceruri, alături de nouă găini, două pisici și doi câini, se nasc, printre straturi de roșii și nuci impunători, povești în versuri, se trezesc în inimă Universuri ce le credea pierdute.